Acum după ce am văzut mai multe exemple de sisteme complexe haideți să definim câteva proprietăți pre care le-am întâlnit. Prima dintre ele este una pe care am menționat-o de câteva ori: Sistemele complexe sunt alcătuite din componente simple denumite, de obicei, ”agenți”, acestea sunt simple dacă ne referim la sistem în totalitatea sa. Altă prorprietate comună tuturor sistemelor complexe este aceea că toate componentele sistemului interacționează într-o formă non-lineară. Vom vorbi despre cee ace înseamnă termenul ”non-linear” în capitolul următor, dar, la nivel informal, înseamnă că aceste componente interacționează într-un asemenea mod încât nu se poate face o sumă a tuturor activităților acestora și din aceste activități să determinăm ce face întregul sistem. Colocvial, putem spune că ”întregul” este mai mult decât suma tuturor părților sale, asta este în realitate ceea ce înseamnă ”non-linear”. Vom reveni la acest lucru. De aseamenea, am văzut la sistemele pe care le-am studiat că elementele componente nu sunt controlate de nici un component executiv central. Nu exista nici un control centralizat pentru furnici, pentru sistemul imunitar sau în econonomia noastră sau în oricare din exemplele pe care le-am prezentat. În schimb am văzut că sistemul este capabil să se organizeze pe sine însuși într-un mod descentralizat. În final, o noțiune cheie cu care ne-am intersectat la toate sistemele complexe este conceptul de ”comportament emergent”; termenul ”emergent” se referă aici la proprietăți ale sistemului care nu pot fi ușor înțelese doar prin prisma componentelor individuale sau pornind de la grupuri mici formate din componente individuale ci sunt rezultate colective care aparțin ântregului sistem și trebuie înțelese la nivel de sistem și nu la nivel individual. Să vedem câteva exemple de comportament emergent despre care discutăm acum: primul poate fi numit ”organizare ierarhică” și se referă la organizmele biologice care au structuri ierarhice care incep de la celule, organe, sisteme care se răspandesc în tot organizmul, corpul lor în întregime și ajung la colonii și societăți. Cum apar aceste ierarhii? și cum se fac interacțiunile între diverse nivele? Acestea sunt întrebări importante pentru domeniul de cercetare al sistemelor complexe. În acest curs vom vedea câteva exemple de ierarhii. Un alt tip de comportament emergent, este ”modul de procesare a informației”. astfel, sistemul ca întreg, preia informația despre mediul înconjurător și despre propria sa stare și folosește această informație pentru a lua decizii ca un întreg, în privința a ce fel de acțiuni să întreprindă Componentele sistemului nu au aces la informație și nu iau decizii la nivel individual. Acest tip de procesare a informației nu se poate face decât la nivelul sitemului ca un întreg. Vom vedea cum sisteme complexe precum: coloniile de furnici, sistemul imunitar, etc., sunt capabile să perceapă și să utilizeze informația în folosul întregului sitem. Un alt exemplu de comportament emergent, este ceea ce eu denumesc ”dinamica complexă” a unui sistem. Cuvîntul ”dinamică” se referă la modul cum se schimbă caracteristicile unui sistem în spațiu și timp. De exemplu, putem vedea furnici crând poteci care duc spre hrană. Și toată colonia preia o caracteristică care evoluează într-un mod complex de-a lungul timpului. Vă puteți gândi și la cotațiile de la bursă care se schimbă într-un mod complicat și imprevizibil. ”Dinamica complexă” este o proprietate a tuturor sitemelor complexe pe care le vom vedea. În sfârșit, la toate aceste sisteme vedem evoluție și un comportament de învățare. Toate aceste sisteme, chiar dacă sunt biologice, sociale sau tehnologice au o anumită evoluție în sensul darwinian. Și această evoluție, de multe ori are ca rezultat un proces de adaptare și învătare prin care sistemele se îmbunătățesc pe sine pentru a supraviețui sau pentru a acționa mai bine într-un anumit mediu. Ne vom concentra foarte mult pe acest lucru în acest curs.